putin puțoi

Liliana Tudor: „Am 79 de ani. Am trăit vremurile în care ministerele apărării şi de interne erau coordonate de consilieri sovietici. În liceu era obligatorii 3 ore de rusă. La ora 12 bătea, de trei ori, un gong şi o voce dură anunța: «Vorbește Moscova». Bunicul meu a fost omorât de ruşi, străbunicii mele i-a fost ocupat 3/4 din casă în beneficiul sovrom-ului. Străbunica a trebuit să-şi trimită fetele la o rudă din munţi, iar ea dormea cu un cuţit sub pernă, de frica ruşilor care erau veşnic beţi şi au lăsat, după ani, casa în condiţii mizerabile. Bunica, rămasă văduvă, trăia cu frică să nu vină peste ea şi peste băiatul ei de 17 ani hoarda dezlănţuită. Mama mea a fost salvată de un basarabean care, ştiind limba rusă, a înţeles ce intenţionau doi ofiţeri sovietici, care furau de prin case, de multe ori opreau oameni pe stradă şi, sub ameninţarea armelor, le luau banii, obiecte mai valoroase. Dar şi la alt nivel ruşii luau tot: cereale, fabrici întregi care erau dotate cu tehnologie pe care ei nu o aveau etc. ... Multe din ce am povestit sunt doar o mică parte, unele trăite, altele auzite de la bunica, vecini, unchi şi mătuşi. Sunt, pur şi simplu, dezamăgită (nu am vrut să folosesc un cuvânt mai dur) să văd că sunt tineri care admiră Rusia, admiră un criminal odios, un monstru care a spus că idolul lui este Stalin, că dezmembrarea imperiului răului, URSS, a fost o greşeală. Unde sunteţi voi, bunicilor şi străbunicilor de vârsta mea? Nu credeţi că aveţi datoria să-i informaţi, să ştie ce pericol este Rusia pentru România? Unde sunteţi voi, profesori de istorie, aţi abdicat de la datoria, sfântă, de a-i lumina pe copii? Unde sunteţi, voi, preoţilor, care știți foarte bine câţi preoţi au murit în chinuri groaznice în puşcăriile comuniste? Am patru copii şi opt nepoţi şi toţi ştiu, de la noi, cei bătrâni, din cărţile de istorie pe care le-au citit ce a însemnat / înseamnă Rusia pentru România...”